poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ noi, oamenii
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-01 | |
fă-mi loc în tine, dragul meu, numai în noaptea aceasta
eu, prizoniera invizibilă a sufletului tău hai, vino, să mergem, întinde-mi mâna uite-mă îmbrăcată în alb, atinsă de valuri, necuprinsă de timp te iau cum mine, bolnavă și pierdută spre fântâna anilor, cu lanțurile tot mai strânse să nu ne pierdem, să nu te pierd, cerând iertare trupului să fim prezenți în noi până când lumânările se vor stinge până când muzica va înceta și atât cât ne va zâmbi din cer un înger e noaptea noastră, iubite, unica noastră noapte în care viața mea nu mai cântărește nimic pe nici o parte pentru tine voi arunca toate cheile, anapoda, mă voi urca în fiecare tren cu fiecare dimineață a primului tău surâs și nu, acum, nu mă întreba dacă plâng, nu mă întreba vreodată cât mă doare cine sunt și dacă voi ajunge vreodată la tine cu toți crinii în brațe striviți de aripile a doi îngeri în puterea nopții acesteia îmi stă aprins destinul își întinde plasa prin sunetele îndoielii nu mai pot privi trupul ce mi-l îmbrac în mângâierile tale nu mă mai pot privi, târziu îmi este mă preschimb într-o roză cochilie de melc nemișcată, înfrântă și resemnată dar acum, te rog, închide-mi ochii, hai să visăm umezește-mi buzele și gâtul privește verdele ce îmi tulbură cele mai ascunse oase da, uite, verdele, culoarea care imită degetele scuturând absența și prezența în toate măruntaile mele mă umplu de litere peste tot în toate colțurile privește-mă, ai rămas ferecat în pupile mi-e sufletul larg, etern și peste ani chiar dacă nu s-a întâmplat, în mine ești, te simt, ești tot ce mi-a rămas chiar dacă tu n-ai să mă vezi șezând în fața casei tale îndurerată de atâtea absențe să nu uiți ai totul în mâinile tale, am totul în mâinile mele și stau aici cu gura plină de cuvinte nerostite și mă gândesc dacă te-am atins o clipă în timp ce-mi vând sufletul și sângele pentru un singur sărut mă pierd, plec și mă regăsesc e doar o noapte cu inimi distruse, rămân aici eu singură cu trupul meu, ca o lumină apusă prea devreme rămân să vorbesc despre noi și despre toți pașii spre drumurile mele buzele mele se pierd în labirintul nocturn mâinile pentru ultima oară , cu febră, te caută, îmbrățișând ecoul absenței din mijlocul tuturor fulgerelor, privirea mea, pasăre rătăcitoare oglinda cuvintelor tale mă trezesc am glas, vorbesc, îmi privesc trupul răvășit și-ntins totul pare să aibă sens într-o altă limbă necunoascută cu o întrebare de treizecișiunu de decenii în pragul nopții ma opresc, înspăimântător de tristă, minunat de tristă acoperându-mi toate gândurile cu primul surâs adormit în oglindă cu primul te iubesc...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate